agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-04 | |
- o lampă pocnind de pervaz tâmpla
ei cu mătase verde. Șoareci de bibliotecă se zbat în matca ferestrei cu brune pete de timp desenată - nu s-au dezbrăcat de praful minuscul, izul lor de cafea si gargara lor de mentă. Despre ei se spune că sunt o lampă cu verde mătase; în pervaz cand se aprind și pocnesc din lănțișorul de plumb liniștea nespusă a cărților. E viscol. Dezgropați în brâu, lemurienii cu coate de staniol, pe hoarde cu roșii pietre și bețe de prun asubsoară, păzesc neclintiți sfoara. De se întinde iarna și buzele lor pândesc în câmp, peste ramuri ușoare, o linie fină de ceață- rozătorul prins în geam n-o să coboare niciodată pe umerii lor. S-au auzit, sticla păstrează vaiet de sânge, cum norii s-au scurs pic cu pic- e viscol ștergând ninsoarea de pomi, cuvintele deșănțate de groasele mănuși n-or să se poată ascunde de clopotul crud al lampei. Începe cu gura să prindă pojghiță, gheața suie o dată în ramă, mai puțin în numele lucrurilor - se văd capetele roase. Cum mi-au fost mie cântecele, de mi-au cusut în ele batistele albe, și nu m-ar fi trezit în părul greu și galben de acvilă, când viscolul pășeste desculț printre flori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate