- Dragă, eu nu vreau să fii romantic,
eu vreau să fii pasional,
și să-mi vorbești
pe tonul ăla,
cu care-mi vorbeai
când eram tânără,
și nu mai vreau
să scrii poezii la mișto,
vreau să-mi
scrii
poezii
pe bune,
care să mă excite,
că tu ai pus patos
doar în chestiile alea
despre alte femei!
Ar trebui să scrii
despre mine
noaptea
când nu mai poți
de dorul meu
și te foiești
în pat!
Despre furiile mele
de ce nu scrii?
Despre labiile mele
ai scris ceva?

Eram tânără,
tu erai prof la facultate,
erai mai slab cu zece kile,
sau chiar paișpe,
erai suplu,
aveai șarm,
aveai vocea groasă,
de bas
(pe vremea aia fumai),
m-ai ademenit
la tine-n pat,
mi-ai povestit
despre
împărați
fără de zâne,
țineai cracii pe pereți
iar eu îmi spuneam
"Cât e de sexy!",
iar acum
îmi dau seama,
că e dizgrațios,
și strici lavabila,
îmi găteai
ce puteai
și ce știai,
doar să ajungi
cu labele
în chiloții mei...
Iar azi?
De gătit
nu mai gătești,
sau,
mă rog,
nimic altceva
decât
tinerețile mele,
pe care
le-ai mâncat
cu sare,
cu piper.
Bani
n-ai,
mașină,
ioc,
bijuterii,
deloc,
vocea ți s-a dogit,
doar cracii ți-i
mai pui
pe pereți,
deși mă enervează,
și nici
povești nu-mi spui!...
Vezi,
am avut dreptate,
ești un papagal!

Și-acuma ce scrii?
Învățăturile lui Neagoe
către fi-su' puberu',
despre cum să mulțumești
o femeie?
N-ar trebui
să-ți bați joc
de năzuințele mele!
Să nu scrii,
să nu te prind că scrii,
nu vreau să scrii
despre furiile mele,
altceva n-ai găsit
????