|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
■ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Număr uituc poezie [ ] din Poezii (1965)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Vasko Popa [Vasko_Popa ]
2009-05-05
| |
Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
A fost odată un număr
curat și rotund ca soarele,
dar singur, foarte singur.
Să se socotească a-nceput, cu sine.
Se-mpărțea, se-nmulțea,
se-scădea, se-aduna
și-ntotdeauna rămânea singur.
Cu mult mai singur
decât fusese-nainte
A-ncetat, cu sine, să se mai socotească,
și s-a-ncuiat în puritatea lui
rotundă, solară.
Afară au rămas urme
ale socotelilor lui.
Au început să alerge prin întuneric,
să se-mpartă când se-nmulțesc,
să se scadă când se-adună,
așa cum se face-n întuneric.
Și nu era nimeni să-l roage
să-și oprească urmele,
să și le șteargă.
|
|
|
|