agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4505 .



La răscruce de vânturi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sylvia_Plath ]

2009-05-05  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu



Orizonturile mă încercuiesc ca niște vreascuri,
Înclinate, disparate, și mereu nestabile,
Atinse cu un chibrit m-ar putea încălzi,
Și liniile lor fine aprind
Aerul, îl fac portocaliu
Înainte ca distanțele pe care le țintuiesc să se evaporeze,
Și îngreunează cerul palid cu o culoare soldățească,
Dar se topesc, se dizolvă
Ca un șir de făgăduieli pe măsură ce eu înaintez.

Nu există viață mai înaltă decât firele astea de iarbă
Sau decât inima oilor, și vântul
Curge asemenea destinului, încovoind
Totul într-o singură parte.
Îl simt încercând
Să-mi soarbă în pâlnia lui căldura.
Dacă le dau prea multă atenție rădăcinilor
Ierburilor de aici, ele m-ar ispiti
Să-mi albesc oasele printre ele.

Oile știu bine unde sunt,
Așa cum pasc în norii lor de lână murdară,
Cenușii ca și vremea.
Crăpăturile negre ale pupilelor lor mă știu bine.

E ca și cum aș fi zvârlită în spațiu,
Un mesaj subțire, prostesc.
Ele stau travestite în bunici,
Peruci numai cârlionți și dinți galbeni
Și behăituri aspre, pietroase.

Ajung la urme de roți, și apa
Limpede ca și singurătățile
Care-mi curg printre degete.
Praguri găunoase de la un fir de iarbă la altul ;
Urciorul, pervazul și-au ieșit din țâțâni.

Despre oameni aerul doar
Își mai amintește câteva silabe răzlețe,
Le repetă ca pe un geamăt ;
Piatră neagră, piatră neagră.

Cerul se sprijină pe mine, pe mine, singura dreaptă
Aici printre toate aceste orizontale.
Iarba se bate deznădăjduită cu capul de pământ.
E prea firavă
Pentru o viață în asemenea tovărășie ;
Întunecimea o înspăimântă.
Acum, în văile înguste
Și negre, ca niște pungi, luminile casei
Licăresc palid ca niște bani mărunți.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!