în această minge ce ia foc ușor
poți vedea un tren al nimănui ce te duce unde vrei
și va trebui să te gândești că orice faci sau înțelegi
nu te urca în el că vei deveni la fel ca alții
încearcă să vezi mai departe de fumul cel răsfiră asupra ta
uită-te cum ei se urcă și se joacă precum vii sau morții
nu încerca să pătrunzi, să înțelegi ceva
îti va fi cu adevărat mai greu
dacă ai de gând să mergi pe linia vieții
stai pe loc sau încearcă sa-l întreci în alergare
nu există altă cale de scăpare
ai să înțelegi mai tarziu un pic cum se face
să ieși din turma ce va paște ușor
și va fi uitată... de ei nimănui nu-i va fi dor


vino să mergem pe drumul ce arde
este esența ce-ți bucură inima, dar o și oprește
uită-te atent la tine și zi ce vezi cu adevărat
o ruină sau un om ce poate fi din nou creat
îl auzi tot mai tare când te îndepărtezi
te cheamă să te urci în el, iar eu am să te întreb:
"vi cu mine sau te alături celor care pentru o clipă te vor?"
și sper că înțelegi că alegerea făcută nu se poate schimba
ori acum obosit și neliniștit ori ai să vorbești în tine pană la sfârșit

uită-te la tine, ești gata să te întorci la ei,
dar gândeste-te cât de important e ceea ce vrei
atenție mare! se aude un ultim fluier al trenului ce strigă
după tine și cei ce se vor alătura
acum sau niciodată, e alegerea ta
dar te uiti la mine lung cu ochii pierduți în zare și mă întrebi duios:
" ce se întâmplă cu mine de-ți văd aripile cum ies?"
și te speri prea ușor te întorci lângă cei care pentru o clipă te aclamă
ai să crezi că ei sunt cei care te vor cu adevărat
dar trenul a plecat și tu crezi că ai scăpat
când de fapt nici nu ști unde te va duce acel obiect întunecat.

eu îmi continui drumul, dar încă te mai aud cum strigi,
mă chemi și nu înțeleg de ce,
te aud oricum ar fi dar tu ai ales și așa se va sfârși
începi să țipi că vrei înapoi acea clipă,
dar s-o iei pe drumul înflăcărat
aș vrea să pot să te ajut, dar ai preferat mai mulți
decât să fi rămas cu un simplu-naripat.