E suflul de viață ce-l simți ne-ncetat
Dorința de zbor a-mplinirii...
E aerul pur, ce-l sorbim cu nesaț
Din sânul frumos al naturii...
Nu poți să îl vezi,
Să-l mirosi, să-l palpezi
Cu-atât mai puțin să-i simți gustul
Cu toate acestea, nu poți s-abuzezi
O clip-a trăi, fără dânsul...
Izvor este vieții
Și nu e puțin
De vrei să exiști, prețuiește-l !
Căci trupul pastraz-acest aer, divin
Dar piere, când îl risipește !
Încearcă s-aduni pene, frunze și flori
Și lasă un vânt să le poarte....
Prin ele, din tine, alungi negri nori
Și-acesta le duce, departe....
Inspiră adânc...vei simți oxigenul...
Celulele-ți brusc invadate,
De freamătul vieții, de zâmbet și-aleanul
Iubirilor ce n-au fost uitate....
Trăiește frumos...prețuiește ce ai
Un aer curat, dă măsura
Conștientului liber pe care îl ai
Raportat la ce-nseamna natura....