celule ruginind prin memoria brumată
ochii,brațele,faptele tale odată
colțul drept al gurii zbate un fluture alb
colțul stâng un fluture negru
și eu o femeie sunt
și tot mai femeie rămân
cum surâd complicat de o vreme
fluturele alb parc-ar vrea să zboare
nu priviți prea stăruitor
locul gol rămas pe obraz
mi-e suficient cât știu și singură
despre mine...