… încă o dimineață cu nasturele descheiat
mă hrănește la sânul atât de alb
al acestui fruct negreșit
iubirea

slăbiciunea m-a găsit gol în apele căutate
de teama timpului ce-și aduna în zori
o altă răsuflare îmbrăcată
trecere

zborul m-a transformat într-o înțelepciune
iar brațele singurătății au decis
bucuriile plimbărilor prin dimineți
liniștea

privirea m-a îmbrăcat în cuvântul dat
unei culori din curcubeul anotimpurilor
în trupul tău ce zăbovește-n brațe
ramul

prezența unei alte dimineți mă face bogat
și slăbiciunea își ia zborul în taină
cu privirea ce-ți este atât de frumoasă
dimineața.