Tălpi reci pe trotuare desculțe.
În fața ferestrei
ea închide umbrela verde și pleacă.
Din nou ultimul anotimp,
liniștea lucrurilor în făgașele lor.

Am invitat odată poezia la o cafea
și acum
ea nu mai vrea să plece.
Dacă te sperie oamenii,
gândește-te că la marginea lumii
nu-s decât brazi și un drum de piatră.