am aruncat la gunoi
creioanele pixurile caietele
mașina de scris calculatorul
nerăbdător am agățat o sfoară
lungă și subțire
de capătul ascuțit al cerului
febril am schițat semnul crucii în cerc
și m-am spânzurat trainic de limbă

o lighioană sfrijită cu aripi
ascunsă în umbra mea
mă leagănă încet și melancolic

gângav dictez versuri direct neantului
care le ascultă plictisit
le absoarbe în substanța primordială
și apoi îmi scuipă dezgustat
sâmburi stricați la picioare