I

briza mării:
respirație între genunchii
dimineții

II

nereido
umerii ți-s carene răsturnate
în nisipul pieptului
buzele
scoică deschisă
de fluierul vântului
trupul
amforă vie
plămădită de cer

doar părul tău
nu-l mai găsesc:
s-a confundat cu
șerpii valurilor

III

vom pluti în această mare
a cuvintelor
vom vâsli cu brațele prinse
într-un vals al tăcerii

desprinsă de noi
așteptarea
va urma drumul lacrimilor
cum o meduză
rătăcind
în semitransparența timpului

până când
viorile mării
își vor potoli aleanul
până când
viorile mării
își vor găsi violonistul