nu mai pleci nicăieri
uite-așa!
prăvălit ca o mină părăsită
culegi de la fereastră firimituri de zbor
cugeți și nu decizi
inocență fără vinovăție nu se poate
planeta cu ape munți câmpii și păduri ajunge tuturor
oamenii taie curăță sapă bat șarampoaie
împrejmuiesc locuri și dau drumul la câini
se deosebesc după nume și proprietăți
onoare și cinste
de aici curge sângele
ține mâna la tâmplă
planare aplanare acvaplanare
nu urmărești piste
cum ai împinge un tun cu afet pe arătură
până la linia de tragere
domnule sublocotenent de artilerie
mîinile se spală una pe alta
naufragiat ca un nufăr impenitent
simți că pierzi și că merită să pierzi
vocea femeii la telefon
intră iese din baie

nu te urăște a vorbit
cu cine trebuie