ce e întunericul?
simt întunericul...
îmi dă impresia că-l pot atinge
știu că nu este posibil
creierul meu știe că am ochi deschiși
dar eu parcă refuzam
să cred că întunericul era de nepătruns, de neatins

mă simțeam totuși ușor, atât de ușor încât părea că pluteam
că învinsesem legile gravitației
și
că în întunericul ăsta se putea pierde orice
îți puteai pierde viața, suflul
dar oricum făceai
nu puteai să-ți pierzi întunericul


întunericul ce te înconjura la exterior
pătrundea prin orice orificiu, prin orice por din piele
până ce-ți încătușa inima furându-i culoarea
furându-i bătăile
și
apoi te lăsa să agonizezi în necunoscutul rece
și
nepăsător al timpului