Ochii mari și triști
sînt înconjurați de cearcăne adînci
pictate cu o pensulă fină,
un strop de miere în colțul gurii
și lacrimi ce se adună în boabe dulci
în bărbia tremurînd.
Tîmpla zvîcnește ușor
și toată durerea lumii
se află în palmele întoarse
spre cer.
O întrebare mută atîrnă
în șuvițele umede
fluturînd singuratice,
acuzînd răsfirate
și numărînd
răutățile acestor umbre
ce se numesc oameni.