agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1228 .



UN BOÞ, CU MOÞ
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [socodoreanu ]

2009-05-17  |     | 



U N B O Þ , C U M O Þ .....

O familie modestă de feroviar.Un singur copil. Mic doar de 3 anișori. Ca țiganii
cu cortul. Se mutau, după cum cerea serviciul capului familiei. În halta Ferendia, locu-
iau la un canton din capătul haltei, o locuință de mai mult timp nefolosită. Până să o
facă locuibilă, 4 oameni din echipa de intreținere au lucrat 2 zile. La capitolul curățenie
au scos din subsolul cantonului, nici mai mult nici mai puțin de 5 găleti de mizerie,
inclusiv o gramadă de broaște râioase ce-și făcuseră adăpost acolo. Să nu uităm hați-
șurile de buruieni si tufe de tot felul din-prejurul cantonului, în care mișunau nenumărați
șerpi si alte lighioane. Într-o zi, un șarpe, și-a găsit loc de dihnă, încolăcit, tocmai in
latrină. Bărbatul, ocupat mai toată ziua, pleca dimineața și venea de regulă cu ultimul
tren. Femeia, cu treburile casei, prin micuța grădină, cu bucătăria si cu micuțul pui de
om: un boț de om, slăbuț, bolnăvicios si însingurat. În toamna acelui an, D.na cu copi-
lul, însoțită de fiica unui cantonier din celălalt capăt al haltei, au pornit să culeagă fructe
de măcieș . Au colindat pe coclauri, câmp si dealuri până au obosit. S-au așezat să
ia o gustare, apoi, au luat-o spre casă. Pe drum insă, li s-a părut că cerul se cam întu-
necă: la orizont se adunau nori grei de ploaie. N-au apucat să ajungă acasă și s-a pus
un potop de vară târzie. Ori-cât a încercat să-și ocrotească odrasla, au ajuns acasă
uzi leoarcă. A doua zi, gospodina s-a apucat să facă gem de măcieșe. In acest timp,
acel boț cu ochi, stătea fără chef de joacă, într-un colț de curte, cu obrajii încinși și
ochii incețoșați de febră. Când mama sa și-a dat seama ce se întâmplă, se pare că era
cam târziu: la aceea oră nu mai era nici un mijloc de a ajunge la oraș iar medic in sat ,
nu era. Chiar dacă ar fi fost, satul, oricum era departe, peste dealuri și văi la 5 Km.
Aspirina și compresele cu apă stătută, stropită cu oțet aromat, pe corp și ștergerea
repetată, toată noaptea, a palmelor și tălpilor cu spirt, l-a ținut la limita delirului
până dimineata la primul tren. Drumul până la Timișoara, cu schimb in stația Gătaia,
a fost un coșmar nesfârșit. Micuțul, s-a ales cu o dublă pneumonie, complicată mai
apoi cu tuse convulsivă, din care părinții, nu credeau ca va mai scăpa. Binențeles,
și-au aruncat reproșuri, injurii, acuze de infidelitate a soțului, bănuit că ar fi avut o re-
lație extraconjugală din cauza căreia venea acasă tot cu ultimul tren, adevărat, cu
provizii, dar fără chef de a se mai ocupa de familie, care, par-că nici nu mai exista .
Uneori, certurile se terminau cu câteva perechi de palme la adresa consoartei, fapt ce
speria de moarte pe micuțul spectator. În ce privește infidelitatea feroviarului nostru,
adevărul era undeva pe la mijloc. Toată tărășenia a durat vre-o 6 luni, după care,
sătui și de circ și de boala micuțului, la cerere, feroviarul nostru, a fost mutat la un
alt canton, între stațiile Voiteni si Jebel. Un canton izolat, în mijlocul câmpului, lângă
o barieră. De pe la ora 4 dimineața, treceau căruțele sătenilor spre pământurile lor, iar
către apusul soarelui, se înapoiau obosiți și arși de soare.
Intr-o zi, pe când bărbatul se cățărase cu o scară, pe un copac de peste linii, să-i
taie crengile, ce se intindeau amenințător spre firele de telefon-telegraf, iar soața sa
trăgea cu o funie, să nu cadă crengile pe fire sau pe linie, micul asistent, începu să
strige : " Mamă , uite , mamă uite !" :pe pragul in trepte al cantonului, stătea încolăcit
un șarpe. Apreciați voi cam cât de mare era, dacă era in 3-4 rotocoale !..........
Femeia, lăsă funia, îndepărtă copilul, luă ce ia ieșit in cale, o lopată, și strivi ca-
pul șarpelui, apoi îl aruncă peste linii. Acest incident, a iscat noi discuții in familie.
-"Eu nu mai stau aici, fă ce știi să plecăm din pustiul ăsta !" Încercările pe cale ierar-
hică, nu au dat roade....Doamna, și-a dus plodul la mama sa și a luat drumul capitalei.
Binențeles că s-a dus plină si incărcată cu de toate. Oricum, s-a intors cu decizia
de mutare in orașelul Deta. Până să se mute însă, au mai avut de petrecut o ispravă
de-a micuțului . Pe când toată lumea iși vedea de treburile ei, cu pregătiri de mutare,
piciul de o șchioapă, boțul, cu o căciuliță tricotată și un moț în creștet, a plecat la
plimbare. Pasă-mi-te, și-a băgat în cap, că nu vrea nici in ruptul capului ca barza,
să-i aducă cumva vre-un frățior sau surioară. Văzând niște berze în lanul de trifoi, a
luat un vrej si s-a tot dus, să alunge berzele. Din trifoiul ajuns la maturitate, gata de
cosit, abia de i se mai vedea moțul din vârful căciuliței. Doar așa a putut fi reperat și
adus acasă cu plânsete din partea mamei si ocări din partea tatălui la adresa ei, cu
reproșuri privind atenția și preocuparea față de copil.
În timpul cât au mai stat acolo, s-au mai întâmplat și alte ciudățenii: dela o vre-
me, pe la miezul nopții, cei doi câini legați in lanțuri, se furișau speriați în cuștile lor,
la apariria in mijlocul liniilor, a unei dihănii, se pare, un câine mare - mare, care ur-
la de ți se increțea pielea pe spinare. Toate până într-o noapte, când, luându-și ini-
ma in dinți, bărbatul deschise geamul și trase un foc de revolver, în plan vertical,
după care dihania a dispărut ca o nălucă, fapt ce a intărit încredințarea femeii, că
a fost un duh rău, sau cum am zice azi, necuratul. După aceea noapte, fantoma
n-a mai apărut si n-a mai tulburat liniștea cantonului familiei. Periplul insă nu s-a ter-
minat aici. Micuța familie avea să mai pățească multe.......
În orășelul Deta, au nimerit tocmai în perioada mobilizării generale si rechiziționă-
rilor pentru front. România întrase în război! Vedeai bărbați cu valize de lemn venind
la gară însoțiți de familiile plângând, îmbarcați în vagoane de marfă la fel ca și caii
pe care armata i-a rechiziționat pentru front: erau cazuri în care pe stradă, căruțele
erau oprite, caii deshămați și luați fără nici un pardon.Copilul însă avea alte preocu-
pări: cu toată interdicția, pleca, așa micuț cum era, de-a lungul liniei, dela gară,
unde locuiau, până la capătul stației, la cantonul unde locuiau alți feroviari cu fami-
liile lor. Acolo, cu alți copii, fetițe și băieți, se jucau în apa din râul Bârzava , cu ni-
sip și cățelușii de doar câteva săptămâni ale unui vecin. Toate bune și frumoase,
până în ziua în care vecinul cu cățelușii, a anunțat că și-a sacrificat cățeaua și cățe-
lușii, la indicația veterinarului: cățeaua turbase! Altă belea nici nu mai trebuia..............
A urmat o perioadă pierdută parcă în ceața vremurilor, când au stat toți copiii,
cu mamele lor, in gazdă, în orașul Cluj, unde li s-a făcut vaccin antirabic, în burtă .
După câțiva zeci de ani, aveau să se revadă unii din acei copii, în cu totul alte
împrejurări și condiții: de-acum erau oameni maturi, fiecare cu alte preocupări ,
idealuri, idei și atitudini. Oare să fi fost doar o simpla coincidență ? Destinul !
Întortocheate sunt căile destinului , sau cum ar spune un drept-credincios :
"Necuprinse sunt căile Domnului "........

• * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
După un timp, s-au mutat în reședința ținutului, în marele oraș Timișoara.
Cu trecerea anilor, vremurile s-au mai schimbat, dar nu spre bine, nici in plan
familial nici in plan social-politic, economic etc.etc. Pe când locuiau în spatele gării ,
la pavilioanele personalului, copilul a asistat la scene ca: trecerea trupelor germane
în coloane ce nu se mai sfârșeau, zi si noapte, pe bulevardul ce trecea pe sub gea-
murile pavilioanelor, trupe mecanizate, într-o disciplină de neclintit, cu o ținută dem-
nă de invidiat, îndreptându-se spre est, ș.a.m.d. Sau, clipe de spaimă și confuzie
totală, chiar și pentru adulți, împușcături, explozii, răpăit de mitraliere, undeva pe
peronul gării la trecerea garniturii regelui Carol II, alungat de legionari, razii pentru iden-
tificarea eventualilor conspiratori comuniști, etc.etc.Sau o altă întâmplare, care pentru
protagonistul nostru, a rămas o taină mai multă vrem : într-unul din apartamentele
vecine, locuia familia unui mecanic de locomotivă de manevră, compusă din cinci per-
soane: părinții , doi băieți, mai mari cu circa șase ani, și sora lor, cu doar vre-o
doi ani mai mare. În clădirea alăturată, policlinica, la etajul I, trăia un tehnician den-
tar, văduv, cu fiica sa, mai mare, cam de vârsta băieților mecanicului, cu care
cocheta dela geam. Până intr-o zi. Micuțul nostru, se trezi chemat de cei doi vecini,
și invitat la magazii. Acolo, ce să vezi ? Fata tehnicianului, aștepta întrunirea trupei,
mai puțin sora băieților. Când au ajuns, piciul a fost postat drept planton la ușa ma-
gaziei, să semnaleze apariția vreunui indiscret. Fata s-a culcat pe niște talaj și băieții,
pe rând, s-au culcat lângă, apoi peste ea și bâțâiau ce bâțâiau, se schimbau si iar
bâțâiau, până s-a auzit un zgomot din spatele magaziei și drăcuielile adresate de o
altă vecină, care trasese cu ochiul printre scândurile magaziei și a văzut totul........
Copiii au luat-o la goană ca puii de potârniche, care încotro: faza insă nu s-a termi-
nat doar cu atâ . A urmat o adevărată anchetă, cu intrebări ciudate, bătaie cu cen-
tura pe spinarea băieților, acuze de complicitate la adresa piciului si injurii la adresa
micuței "curviștine" care din aceea dată, n-a mai avut acces in curtea pavilioanelor.
Cum credeți că au fost sesizate si recepționate toate acestea de un copil de doar
vre-o patru anișoari ? Că doar nu avea mai mul: zilnic era dus de mânuță
de mama sa la grădinița din cartier. Aici, ce să vezi ? Școala din cartier, fiind trans-
formată în spital pentru răniții de pe frontul de est, a determinat autoritățile să limi-
teze cursurile, și acestea să se țină cu clase asociate, într-una din sălile grădiniței.
Într-o pauză, un băiat de vre-o 14 ani, ca să se mai distreze, a intrat în micuța sală
cu puținii copilași ce mai veneau la grădinița în acele vremuri tulburi, și fredonând o
melodie săltăreță, mima pe de o parte cântatul la acordeon și pe de alta, mișcarile
languroase (sau daca va place mai mult), lascive, ale actului sexual. Distracția s-a
terminat pentru el, cu o strașnică urechială, iar pentru mititei, cu observații prea puțin
ințelese.

*












.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!