agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-17 | |
când fac rondul de noapte îmi place să adulmec orașul
sunt străzi unde felinarele se înroșesc privind geamurile în colț un tomberon de sticlă plin cu saboți din lemn de cireș reflectă un bulb de lalea neagră iarba palmată pândește asfalt și trupuri crevasele cresc în tăcere trebuie să mergi pe catalige de saltimbanc improvizate din brațe ale morilor de vânt îmi place să mă plimb pe o stradă unde se mai vorbește idiș mokum mokum se aude încă glasul batrânilor anticari evrei în port olandezul zburător pleacă spre capul bunei speranțe ne trezim cu globuri de întuneric în mâini din piață vine miros de pește ceasul din turn se prelinge ca un transsexual nu simt nimic de fapt mi-e dor de casă într-un fel nud pe care-l pot desluși când îmi împlânt mâinile barbar în cornul meu cu lămâie până la răsărit mai este puțin niciodată nu este timp să te am(sterdam) plouă impecabil ploaia are mucoasă de portocală roz undeva pe stern sunt câteva plăci de țiglă ce licăie mă convertesc la un metropolitanism oftigar aș vrea să latre un câine să aud un claxon de taxi o muzica vulgară răzbătând dintr-un restaurant retro aș dori să văd un om clătinându-se pe stradă să văd umbre lascive pe zid aș vrea ar mai fi timp să frământăm noaptea ca pe un bulgăre de lut să încapă în el orașul noi am rămine cotropiți de lumina nordului undeva pe coastă printre iahturi gyselde o corabie cu nibelungi scutură funiile groase ale noptii din cer coboară alți saboți mătăsoși cu care am putea păși pe apă peste toate un bătrân în roșu stă cuminte în fața lui rembrandt pare un personaj din lecția de anatomie oare bătrânul lui rembrandt n-o fi fost vreun evreu anticar care i-a dat o carte cadou? sau poate bunicul lui bătrânul se odihnește într-un fel familiar până îl zugrăvește între el și maestru se creează o familiaritate a picta pe cineva e ca si cum l-ai spovedi de umbră absolvindu-l de păcate el pleacă din fața ta dar îi rămâne umbra agățată de pânză ca un păianjen cel mai veridic e omul trecând prin pânză ca printr-o ușă așa cum este cel care trece noaptea prin cuvântul amsterdam
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate