grigore poetul
scrisese tot ce era de scris
se cunoscuse pe el însuși tot ce era de cunoscut pe el însuși
și murise tot ce era de murit

bine

astăzi iar
la telejurnal

porcușorul istoric
ha
îmi făcea morală
că de ce merg pe stradă
de ce respir
ce-mi mai face creierul minții capului gândului
și câți pantofi port deodată

copilul
răstignit pe o întrebare
se făcea că pierde la toate jocurile
ca să poată plânge
„unul pentru fiecare picior?”

bine, aici schimbăm foaia
moș crăciun tot trăgea la o săniuță
cu moș gerilă și moș nicolae
horea cloșca și crișan erau trași de moș ion roată pe jantă
erau – haha – eroi de cauciuc
manechini la fabrica de prezervative
protecție cu gust de sângele neamului

însă revenind la sfârșit
ăă... sfârșit