Și dacă te vei întoarce, acum,
acum va fi prea tîrziu
secunda s-a topit
ca și apusul tău
ca și zîmbetul tău chinuit
înainte să adormi
pe vecie.
Un strop de cristal se prelinge
prea tîrziu
din colțul ochiului tău stins.
Și dacă mîine
răsăritul va apare
cui mai folosește?
nu mîinilor tale
acum izbăvite
cu unghii reci și învinețite.
Răsăritul va fi al altora
dar apusul va rămîne
pentru totdeauna
al tău.