agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-21 | |
INTRODUCERE
#1 ( lUI gABY ) varful releului din centru trecea prin chinurile facerii unei dimineti. trecea prin chinurile facerii unei ruperi de nori cu gratii de alama si etajere se zbatea intre gardurile cu care era imprejmuit si urla cat il tinea gura, pe 32 de canale majoritatea nedecodate. tu dormeai ca un copil si nu aveai de unde sa stii ca unul ca mine te-ar putea lasa oricand. in bucatarie vasele scanteiau de somn sifonul chiuvetei picura robinetele scartaiau singure borcanele cu dulceata pocneau si se imprastiau pe pereti si imi era din ce in ce mai clar ca tu vrei ceva la care eu o sa ma gandesc de abia peste 10 ani. dintr-o parabolica iesise jumatate de soare si din multimea de ferestre sareau carii care se ascundeau prin cornize carate de trecatori grabiti prin scaune si mese transportate de dacii papuc sau in sanul acelor oameni ca mine fara pret cand e vorba de a face ceea ce vor. sa nu ma mai cauti, ma plictisesti, ma limitezi usuratico, fufurufo, n-am nevoie de blugii tai taiati prin care respira teava de esapament a autobuzelor de gaurile tale din urechi in care atarna rosul obrajilor mei. sprijina-ti sanii de alte buze, muta-ti malul fruntii in alte faleze, daca ai nevoie de atentie muleaza-ti tricourile cu kurt pe pomisorii de sub geam si-n bataia vantului o sa-ti faca destul de des cu mana. ma enervezi, ia-ti gandul de la mine asa cum orice tarfa isi ia banii inainte #2 ( aDINEI bATAR ) aceasta ar fi o strada perfecta daca in loc de asfalt ar fi cd-uri, zicea el. ar aparea pantofi la 8x sau 16x si lumea ar fi un pic mai multumita si nimeni nu s-ar mai plange de gropi si s-ar afla atat de multe printr-o singura turatie. bine bine, si ce-am putea sa facem ? intrebam noi. nimic, absolut nimic, ne raspundea dandu-si jos din spate globul sau mare de cristal. va puteti gandi la administratia publica si la parcurile pline de crizanteme si narcise in schimb care trec printr-o mare criza politica. o fata s-a oprit pe banca langa tasnitoare azi in cismigiu cu ochii in cursurile de drept si crengile copacilor nu se mai scutura, frunzele nu mai ingalbenesc tufele nu mai fosnesc si potecutele nu-si mai incap in borduri de emotie. si ce-am putea noi sa facem ? nimic, ne-a zis el, absolut nimic. cum adica nimic ? am intrebat noi. uite asa bine. nici macar sa-i cerem o tigara ? nope, nici macar atat. #3 ( iOANEI bARAC ) pentru cateva apusuri pictate in diedre mainile tale militeaza in favoarea emotiei aparatelor de calcat, si neintelese, neimpacate cu sine se prabusesc in tristete ca intr-o teaca, totul a ramas sifonat, si camasile si tricourile si oamenii si copacii. clorul e la moda asa se scot petele de toamna. vis imaculat, plictiseala, seriale pilot fastfood-uri examene si mai presus de toate zile care raman numarabile pe degete doar daca li se taie unghiile o data pe saptamana. nu stiu daca mai e ceva sacru in mine, poate doar coltunasii bunicii, si cornurile cu marmelada. am ramas fara bani, in loc de perdele am ziare in geamul dormitorului de abia fac rost sa-mi iau crema de ras si chestii de genu. inchid ochii, e mai bine asa, deschisi sunt ca o trapa de avion care trage spre moarte si disperare toti pasagerii. am ramas cu un zero mare lucios in care deseori ciocan si din lipsa de prieteni astept sa mi se ciocane inapoi, dinauntru. pentru cine lupti domnule ? ma intreaba cateva pete de igrasie. pentru telecomanda si popcorn evident. de ce evident ? de ce nu ? iubita ce-ti mai face ? care din ele ? tacere, lexicul mut al camerei se imbogateste cu inca un scaun. #4 dAWN ( mISCARE ) m-am plictisit si am chef sa ma intind. stau de-a lungul soselei stefan cel mai nr. 2 si un compresor se apropie si-mi face cu ochiu. atatea gropi, atatia oameni ! bai tata ce pula mea se intampla aici ? zice un pusti care trece cu femeia alaturi. nimic prietene se asfalteaza nu vezi ? ce asfalt ma ca aici e plin de sange. apare duba, se imprejmuieste locul cu banda galbena si se incepe conturul cadavrului cu creta. e ora 12 dupa-amiaza, e cald si enervant afara si toata lumea s-a oprit in loc sa priveasca politaii care au inceput sa joace sotron. CUPRINS #1 mETAFIZICA uNUI eXOD nUMIT uLISE cersetorul isi intindea mainile dupa strain - frate din gradina hypertextului am un mesaj pentru tine femeile sunt bestii demoni mincinosi care-si merita sfarsitul in spatele unui barbat - vai cum poti sa vorbesti asa tinere ii spunea cerul isi strangea un corset de nori peste nadir ciulinii mestecau baloane de sapun pe marginea drumului statui cu frunti plate faceau reclama la creme antirid cersetorul mergea inaintea lui coada atarnandu-i pe sub manta murmura - posibilitatea de a sustine un lucru fara al accepta este semnul unei minti educate te-ai indepartat de tine Diomedes ti-ai asezat colturile bancnotei de o suta de mii pe camerele inimii si cauti un chip de femeie presedinte iti minti nevasta umblii nespalat te iei de batrane prin tramvaie fluieri in biserici dansezi zorba cu bufnitele pe turle inseli fiecare punct cardinal cu opusul sau mie talpile de lapte mi se fac iaurt se acresc de la drumul asta lung sa ne odihnim prietene la intersectia insulei Danone sa ne asezam si-si odihnea picioarele pe o folie de zare parul i se preschimba in aditivi gustativi incepeau sa-i atarne caise, capsuni in podul palmelor liniile dintre tample i se ordonau in scris citet "valabil pana la data urmatorului potop" picura din buricul degetelor pe banci pe trotuare in chenare de sotron sau patratica in fileuri de tenis deoparte si de alta un inger cald servea unui inger rece plangea cu folii care-i sigilau fata gatul trupul - mi-e sete mi-e sete striga Diomedes si incerca sa-l stranga in brate dar cersetorul se revarsa inainte din ce in ce mai mult la a treia imbratisare o adolescenta cu sapca rosie Danone de la reprezentanta ii iesi in cale - buna ziua ma numesc Circe vreti sa incercati noua aroma si smulgea cersetorului un brat cu polonicul de plastic Diomedes sorbea necontenit ii curgeau dare prin colturile gurii apoi gafaiand se prabusea la pamant el visa ca adolescenta incepea sa faca striptease pe ritmul in care se spargeau valurile il intindea pe faleza scaldata in cerculete de fier-beton asfaltata-n coarne de minotaur si incepea sa-i suga falusul ce vrei ce vrei de la mine murmura diomedes si cerul se crepona in pescarusi mati pescuind in cioc nori de sticla pisata omuleti topiti din acadele de casa alunecau pe obrajii lui Diomedes si el contenea sa tresara sub spasmele buzelor adolescentei de ce lacrimezi diomedes il intreba lipindu-si capul de abdomenul lui se plimbau pe aici demult doi copii care faceau glume proaste si eu eram unul din ei impleteam parul fetitei aceea pe echinoctii batute in stele o imbracam in velur si-o purtam in caruri poleite cu sentinte finale de o niciodata_toamna scursa printre degetele noastre ingropasem un calut de mare aici si zodia in care se nascuse ziua in care ne-am intalnit doi banuti de argint si-o crenguta de maslin si ne-am jurat ca atunci cand ne vom desparti ne vom uita definitiv numele ajuta-ma ajuta-ma sa-mi amintesc si barba lui diomedes incepea sa incarunteasca, ochii sa i se infunde in gavane pielea sa i se zbarceasca si se cufunda intr-un somn adanc cu mainile pe ceafa adolescentei. cersetorul isi plimba degetele pe fruntea lui diomedes trezeste-te tinere mai avem de mers si odata cu ochii sai se deschideau trunchiurile copacilor de pe alee ieseau bucati de curcubeu urcau pe cer dupa somn ca dupa ploaie melci in cochilii din poduri de palma stateau imprastiati in jur stoluri de pescarusi alungeau in cioc aliniatele unei lumi in care nu era nevoie de oameni dupa cuvinte nici macar in cazul unei enumerari pietrele iubeau si fiecare groapa din drum se astupa singura copacii iubeau si fiecare vis purta pe crestet coroana lor podurile iubeau norii, stofele, scamele, firele de praf, microbii atomii, bolile, ciupercile, iritatiile iubeau si ceea ce se numea cuvant renastea in chip de sentiment pe buzele fiecarui gand care se pregatea sa spuna un om - m-am lepadat de propriul meu trup, inainta diomedes spargand seminte in urma sa aparate de vata pe bat invarteau reclame luminoase cu episoade din copilaria lui pe blocuri si chioscuri da da incuviinta cersetorul ascunzandu-si coada intre picioare ti-ai lepadat capruiul ochilor in luni imperfecte detonate de bugs si daffy la looney tunes si liniile palmelor in lespezi netede reci ceea ce are masura nu are neaparat si cantitate incuviinta el inaintand vizibil in timp pentru totdeauna Diomedes ramasese in urma pe plaja la intersectia insulei Danone cu o cazma pe umar aici se odihneste, aici se odihneste murmura el sapand din metru in metru la un moment dat o fetita cu parul prins in cozi ii sari in fata truse de machiaj si fundite se invarteau in jurul ei rujuri loreal incepeau sa traga conturul departarii lenjerii de la victoria's secret se innorau deasupra fetita pasea pe melcisori caramizii cu barbia in piept printre pentagrame de ceata de ce nu te opresti diomedes ii soptea tragandu-l de mana am venit sa te iau inapoi - cum adica inapoi ? inapoi adica asa cum erai inainte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat fara bratari la maini cu fruntea neteda cu ora sapte seara la tvr1 si captain planet bucatile de polistiren racaite de coltul blocurilor facute barcute prin baltocile de la scari si cozonacii bunicii uite eu am sa-mi scriu numele aici pe mal cu o crenguta de maslin si tu ai sa ma urmezi fara sa intrebi nimic ca si cand m-ai cunoaste incuviinta fetita v-e-s-n-i... nu nu, nu asa incepe numele pe care-l caut eu murmura diomedes incepand sa sape din nou ia-ma de mana altfel o sa dispar si nimic din toate astea nu va dura-n timp staruia fetita n-o sa te mai intorci niciodata si eu n-am sa mai fiu aici sa te ajut se tinea de mijlocul lui topindu-se putin cate putin parul i se preschimba in aditivi gustativi incepeau sa-i atarne caise, capsuni in podul palmelor liniile dintre tample i se ordonau in scris citet "valabil pana la data urmatorului potop" picura din buricul degetelor in chenare de sotron sau patratica in fileuri de tenis deoparte si de alta un inger cald servea unui inger rece plangea cu folii care-i sigilau fata gatul trupul si ramanea intinsa pe mal intr-o balta de iaurt langa desenul ei v-e-s-n-i-c-i.. la capatul falezei un om incaruntit statea intins in fata unei gropi strangand doi banuti de argint in mana: penelope, murmura cu ochii inchisi si prima picatura de ploaie i se izbi de frunte era seara, ploua torential si omul se indrepta catre poteca cu tristetea deschisa deasupra capului. INCHEIERE #1 ( tABLOU ) A venit orbul si-a zis: - cineva dintre noi nu vede bine, si asta e foarte grav. apoi s-a impuscat. A venit pe urma schiopul si-a zis: - cineva din noi e foarte incet. apoi s-a impuscat si el. Pe urma am venit eu si cand sa zic ceva toti mi-au pus mana la gura de teama sa nu fac vreo prostie. Degeaba m-am zbatut nu m-am ales decat cu un ochi vanat si trei coaste rupte. Au mai venit si altii care au luat ditai bataia si nu stiu ce vroiau ei sa semnaleze stiu doar ca eu eram atat de indragostit si celorlalti le era frica. #2 ( cAMERA ) rasar din asfalt gladiole cu petale de smoala trunchiul fiecarui copac se despica si din el iese cate o bancuta cu sfori semnata geppeto. intre primarie, sala sporturilor si hotel e o delta de liniste, un hectar cultivat cu lumini stinse, usi scartaind, paznici motaind si pisici ce torc pe nari ceata groasa a orasului. usile magazinelor sunt inghetate, pe tepii gardurilor stelele stau infipte si balcoanele neinchise isi cauta jumatatea in vitrina fiecarei geamgerii. totul pare de neinteles, atat de neinteles incat devine obisnuit. oamenii par obositi, atat de obositi incat nu mai conteaza daca viseaza sau nu. eu in schimb par indragostit, atat de indragostit incat nu mai conteaza daca ceea ce iubesc este real. @efigii@ pe mine nu ma cauta nimeni niciodata si atunci ma duc in baie ma dau cu capul de oglinda imi fac cu mana si-mi zambesc si stiu ca la limita fiecarei dureri creste un castan sub a carui umbra trupul meu isi zgaraie obrajii isi face taieturi cu lama pe maini si picioare si imi pare rau ca traiesc singur intr-o casa din bete de chibrit lipite cu aracet mi se pare ca singurul lucru pe care il am in comun cu ceea ce se vede prin sita geamurilor e filtrul de cafea buna mea mama se leagana in scaunul ei mangaindu-si motanul negru tata treptat de-a lungul anilor iese cate putin din poze ma ia de gat si-mi spune iarta-ma ca niciodata nu ti-am dat un telefon de ziua ta si nu te-am cautat la scoala eu incuviintez din cap iau spalatorul din bucatarie si-i sterg cate putin din bustul instalat de-a lungul peretilor din sufragerie si ma intind in pat cu castile pe urechi stiind ca in aceasta viata a mea muzicantii din brema mai au inca ceva timp pana cand vor ajunge. *bibliografie: u2-city of blinding lights metal gear 2 (harry gregson williams)-can't say goodbye to yesterday gorillaz-starshine |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate