Un dar ți-e clipa cea de față.
Primește-o, deci, cu bucurie.
Clipă cu clipă fac o viață:
Aportul tău la zidărie.

Nu te-ntreba-ncotro aluneci.
Cată mereu spre datorie
Și-ai grijă să nu te întuneci
Ori cât de greu ar fi să-ți fie.

Prietenii fă-ți cu măsură.
Fii practic. Fugi de teorie.
Iar de te-nfruntă, taci din gură.
Evită a lor mâncătorie.

Cu fruntea sus cinstește-ți veacul
Prin munca ta. Cu măiestrie
Îți ușurează de greu sacul,
Că viața nu-i o loterie.

Iar când finalul de o clipă
Te va-nălța, când o să vie
Cu zbaterea lui de aripă,
Oferă-te cu dărnicie.

Rotirea Soarelui ne-nvață
Să fim atenți la aporie:
Vom reveni în altă viață,
Dar tot așa: la datorie!

Cum Universu-ne-mpresoară
Și se rotește-n veșnicie,
De ce-am veni noi într-o doară
Și nu rotindu-ne-n vecie?

Nu-i fără noimă întrebare,
Ci cuvenita-ne felie:
Pentru că-adesea ori arare
Toți revenim, când o să fie.