dincolo de zâmbetul prostesc
care mi-l afișez pe chip
cu talentul de acum învățat
pe de rost,
se ascund iluziile obraznice
cum că te-aș putea reavea
într-o zi ca atunci când
eram mici.
eliberez aerul din piept
într-un șir lung de suspine
fosforescente ce contrastă
cu împlinirea-mi profundă
când îți privesc chipul.
gândurile cu tine sunt găzduite
bine în mintea mea unde,
formează mecanismul perfect
al fericirii și simt că
deși te miști elegantă
prin paradisul terestru, observi
asemeni mie dâra urmelor golului
din inima ta impusă de distanța
stampată prin sângele nostru.
din păcate amândouă suntem,
mamele unui fiu născut înainte
de noi.