agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-21 | |
* FIRST CUT *
cu respirația mirosind a petale-amărui tu cel care privești aceste rânduri cel părăsit, alungat uns și strâns de un sânge uscat cu miros slab de putred și de lemn dulce cu tendoane de sârmă povestea asta este povestea ta și-n urma ei nimic nu rămâne (împături foaia și-o puse într-o nișă între fluturi și îngeri) (desfăcută printre coaste tale se-aude carnea cu frânghii vibrând pe timpanele timpului) * privirea lui avea globii străvezii de tristețe cearcăne-adânci și venele sparte ecouri sub sclere, sub piele ochii lui se dizolvau de tristețe o ceață apoasă tivind crângurile și pârgul fructelor abia ieșite din floare îmbibând totul ca un burete de-oțet (poveștile se întrețes, prind forma în care se cuibărește iubirea când frânghiile încordate crapă și-o febră stranie străpunge cerul prin ape) ** CUTTING THROUGH ** păsările ciupeau pielea cerului și-apoi ciripeau încântate prin apa pământului păcatele mele începuseră să curgă prin fisurile crestate de ciocurile lor ca niște frânghii de sânge și te pătau, iubirea mea, te murdăreau, te pătrundeau prin pânza albă, fină ca o ploaie de meteoriți se striveau de tine iar privirile tale căpătau culoare cum soarbe sângele din palmele căuș ale inimii durerile cu miros slab de putred și dulce (febra căta să se-aprindă) (felul în care dădea jos sandalele ude câteva ațe rămase, scame și fire de păr cum dormea cu o mână strânsă - o pernă strivită oglinda stropită când își scutura părul [...] abia mai respir cu mâinile-ntinse și toate sunt vase tăiate) te simțeam cum te doare dar te pătrundeam când încercai să te-ascunzi trăgând de toate te pătrundeam pentru că eu, pântecul meu și-aceste păcate te iubesc pe irișii tăi vopsesc cerul împreunarea norilor, zborul cu solzi, pământul pădurile, ruperea florilor și insectele ridicând ca un fum ființa mea beată iar tu mă iubești și te umpli cu mine iar eu mă urăsc și mă strâng (m-am gândit să curg către tine dar tu taci, mă privești fără să spui "du-te!", "vino!" nimic) * (străinul plecând, a luat cu el apa ce-i udase veștmântul și câteva petale de sânge din frânghiile cu mirosul lor slab de putred și dulce nu înainte de-a prinde un fulg dintr-un pântec funingine ce plutea beată, fără culoare) ("febra" își zicea, cătându-și mai departe cărarea, "o să-i distrugă") *** LAST CUT *** oasele au pârâit în găicile pieptului au rupt rândurile păsările nemaivăzute saltul - corzile întinse pe gleznă și unghiile înfipte în carne n-au potolit foamea nici cuiburile din fâșiile de cămăși pătate cu sânge nici fitilele de lumânări de ceară de-albine ce-au desfăcut cu degetele murdare de puf, pene și cheaguri de ouă înghițind aproape întregi fâșii de lumină și bucăți de scoarță cerească durerile din încheieturi prin cusături au prins să respire carnea își pierduse consistența apoasă iar visele se prăbușiseră învelind cu salivă cărămizie și praf de funingine aripile aruncate pe case * tristețea zâmbea larg lingându-și buzele precum ar linge-o rană și mâinile împreunate ningeau cenușă (frunze uscate și firimituri de piele udă) iar nodurile ușii încă păstrau căldura ei ca pe căpușe în fibrele-i sleite "îmi pare rău" (nu te mai zbate - un ivăr peste coaste ca o lamă și vocea ei dogită) "să nu mai vii" tăiat în geamul spart soarele roșu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate