agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1449 .



Îmi lipsesc de la o vreme
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GeoSteph ]

2009-05-22  |     | 





Mă opresc la semafor, neliniștit:
foamea mă împinge-nainte,
dar inima mă trage-napoi.

Mă dedublez.
Unul ce sunt dintre cei doi
se amestecă-n mișcarea browniană
a semenilor
și aleargă hotărât într-acolo.
Celălalt ce sunt dintre cei doi
– copilul uimit din mine –
dă o fugă înapoi,
până-n secolul trecut,
pentru că la despărțire
a uitat să sărute
cele două șuvițe de păr,
jucăușele,
zvâcnind de prospețime
pe fruntea fetei dragi
rămasă învăluită în tandrețe –
regină în fotoliul ei,
pe când el, regele,
îi asculta în taină clopoțeii inimii…

În apartament nu mai e nimeni.
Dar nici apartamentul nu mai e,
nici cartierul și nici orașul
nu mai sunt:
“Unde mă aflu, Doamne?”

Realitatea s-a dedublat și ea:
Cea de-acum a luat-o într-acolo,
grăbită,
după nevoile zilnice.
Cea de ieri seară,
visătoare,
în care încă mai respir și exist,
s-a pierdut în viitor,
unde un El și o Ea
se contopesc într-un fotoliu
de aer pur, sută la sută…

Devin țiuit în urechea dreaptă,
mă deșurubez
din viziunea inimii
și mă cedez căderii libere,
până la marginea lucidității
…într-o sacoșă goală, de plastic,
pendulând în fața mea,
lângă două picioare frumoase –
sticle de lampă
în care-mi arunc ochii:
“Dacă nu vă hotărâți,
măcar nu încurcați circulația!” –
mi se aruncă-n obraz,
din spate.

Mă scutur de iluzia dedublării
și-o pornesc mecanic
alături de semenii mei,
normali sută la sută.
Trebuie să mă grăbesc
să-mi prind din urmă jumătatea
plecată cam de multișor într-acolo:
poate aseară,
poate-n secolul trecut,
cine mai știe…

Prea nu-mi aparțin, Doamne,
și prea-mi lipsesc de la o vreme!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!