ochiul îți era plin
între macii de apă
de mersul tânăr
care ucide alt mers

răbdarea sâmburelui
desena în ape
drumul greoi de
la un leagăn la altul

din molozul uriaș care acoperă ca
o piele transparentă
cărămizile picioarelor
te-a întins pe genunchi
și te-a înmormântat
într-o cruce de carne

tot mai des
se aude de povestitorul
care și-a deschis vechea mașină de scris
însemnând de foarte de jos
cu fier cuvintele