Cerul murdar
Trage fâșii de neguri,
Ce cad sfâșiate
Pe dosuri de văi,
Rupte pe alocuri
De petice moi.
Omătul plânge
ÃŽn fir de izvor,
Vîntul prinde
Șoapta -
Frunzelor căzute
Din toamne,
Ce leagă inele
ÃŽn trunchiuri,
Rădăcini dezgolite
Disperate,
Se leagă de margini
Abrupte.
Jocuri abrupte,
Spaimă de iepure
Ce-n ropote
Inima-i rupe;
Cerul se taie
ÃŽn crengile goale
Bucăți sfărâmate
De adîncuri albastre,
Rămân agățate
În încremenire
De vârfuri – cu cer.