A venit de undeva o bucurie
care mi-a furat liniștea.
Gheața așternută pe polii inimii s-a topit
lăsând în loc ghiocei și mugurii dorinței,
sângele a început să-mi cînte,
lumina mi-a curățat toate umbrele
și-am devenit cristal
strălucind toate fațetele fericirii.
Apoi m-a trădat
pentru năluca unei amitiri răzvrătite.
Din nou, sărăcia iernii îmi umple cămara sufletului.
Hibernez consumându-mi speranțele.
Gheața-mi păzește liniștea tristă.