Sa nu regreti ca iar te-ai despartit…
Din voaluri de matase alba,
Ridica-ti rochia in maini…
Si las-o invartita… larga…

Si-alearga printre ploi de vara
Cu pletele-ti negre si lungi
Zboara, frumoasa cum ne esti…
Fara sa-ncerci sa fugi

Si fii desculta printre oamenii…
Care mereu te vor privi uimiti
Ce mai conteaza cine-s ei..
Cand voi ati murit fericiti?

Ia-o in brate: ai ales-o!
Saruta-i pleoapele usoare
Da-i mana de-acum pe toti vecii
Acum… ca n-o mai doare!

Si fa-te unul langa ea…
Oricat ar fi de rece…
Cand ai iubit-o ca pe nimeni…
N-o mai lasa sa-ti plece

Si cand veti fi atat de sus…
Sa ne iesiti prin razele de soare
Ca nu-i regret, nici urma de pacat
Pentru aceasta incercare

Acum esti libera sa crezi
Ca anii n-au tinut cu tine
Dar in vazduhuri draga mea…
Nu mai sunt lacrimi, nici ruine…

Iubirile se duc si vin…
Iar tu… esti cel inmarmurit
Ca unica femeie-a ta… s-a dus…
Intr-un moment nepotrivit!

Du-te departe…pleca in zari
Spre infinituri mai concrete
Si lasa-ne in urma glasul…
Celei mai dragi poete…

Mininile din viata asta iti dau aripi
Minuni… ce au intruchipat o fata…
Frumoasa ca-n povesti cu zane..
Ce nu va fi uitata


Era atat de mica-n palma ta..
Si-atat de des zburati nebuni spre cer
Cum sa rezisti sa n-o mai vezi?
Sa fii un prizonier?

Nu tremura de frigul mortii…
Primeste-ti anii eterni ce-or sa vina…
Iubiti-va in viata buna care…
N-are pacate… si nici vina…