Eu nu m-am supărat
De acasă tu când ai plecat
De fiecare dată când vroiai
Tu urcai pe bicicletă și te plimbai.

Atunci când a-ți venit de la mare
Ai plecat cu Costin și Bogdan la ultima plimbare
Când eu din bazar am venit
Cu voi toți eu m-am găsit.

Cu tine la colțul blocului m-am întâlnit
Și pentru ultima oară am vorbit
Eu atunci te-am întrebat
În ce direcție a-ți plecat.

Mi-ai spus că sunteți plecați
Prin târgul de mașini să vă uitați
Apoi la Bucov să dați o raită
Să vedeți dacă apa e curată.

Ți-am spus că la TV a anunțat
Că apa Teleajenului s-a infestat
Și ar fi bine să nu vă băgați
În apă să vă scăldați.

De asemenea eu te-am întrebat
Dacă tu ceva ai mâncat
Era ora 12,00 în amiaza mare
Era cald și era soare.

Tu mi-ai zis că n-ai mâncat
De acasă când ai plecat
Ai zis că te întorci repede înapoi
Ca să mâncăm amândoi.

Aceste cuvinte au fost ultimele rostite de tine
Înainte de a te despărți pentru totdeauna de mine
Eu te-am așteptat să te întorci acasă
Dar în zadar, nu te ai mai întors niciodată.

Bineînțeles că tu m-ai ascultat
În apă voi nu v-ați băgat
Dar ce folos că în loc să vă întoarceți înapoi
A-ți plecat mai departe voi.

Pe biciclete a-ți urcat
Și mai departe a-ți pedalat
La Pleașa ați vrut să plecați
Așa ca să vă mai plimbați.

La Valea Călugărească fum ați observat
Și într-acolo a-ți demarat
Vouă așa vi s-a părut
Că arde o casă, așa ați crezut.

Dar nu a fost adevărat
Și mai departe ați plecat
Voi toți de acord ați picat
La Inotești la bunicii lui Costin ați plecat.

La Loloiasca la o fântână v-ați oprit
Ați băut apă și v-ați odihnit
Mai departe voi ați plecat
Reglementar voi ați circulat.

N-ați mai mers mult, n-ați ajuns departe
Că atunci fără să știți, v-a luat bolidul din spate
Primul pe care bolidul l-a acroșat
A fost Bogdan, de pe acostament l-a luat

Într-o fracțiune de secundă s-a-ntâmplat
Pe toți trei i-a accidentat
Pe Costin și Cătălin cum i-a îngrămădit
Cum s-a întâmplat pe Costin l-a scalpat.

La picior l-a lovit și alte leziuni a avut
Clavicula i-a fracturat.
Douăzeci de metri târâș pe Cătălin la dus
După ce creierii pe capotă i-a pus
Pe acostament el a căzut
Într-o baltă de sânge el a zăcut.

Nițu cu roțile din dreapta l-a călcat
Cătălin nu a mai scăpat
Pe loc viața i-a luat
Așa s-a petrecut ultima lui plimbare
Zăcând ore în șir la soare.

Atunci mă întreb și întreb pe fiecare
Cum este posibil cum să fie oare
Când acel șofer care a refuzat
Ca să-l ducă-n grabă la spitalul cel mai apropiat.

Lui atunci de altceva nu-i păsa
Decât să nu murdărească mașina sa
Oare el are liniște sufletească
Are conștiința încărcată, poate să se odihnească.

Știu că nu era obligația lui să o facă
Să-l ducă la Spitalul Județean și să se întoarcă
A preferat să-l lase în șosea
Să vină salvarea să-l ia.

D-le locotenent Crivăț nici dumneata
N-ai procedat bine așa
L-ai trimis la Spitalul Schuller să-l ducă
Știind că n-au frigidere să-l țină.

De asemenea era tot obligația d-ta
Pe mine de a mă anunța
Din zvonuri a trebuit să aflu eu
Că a murit băiatul meu.

Am fost la Schuller și la Județean
Umblând ca un nebun, dar în zadar
Până și la Poliția Ploiești am ajuns
Dar totul fără un răspuns.

În cele din urmă de la Poliție am aflat
Că la morga Spitalului Schuller l-a băgat
Neavând frigidere și nemorfinat
El un miros urât a căpătat și-n putrefacție a intrat.

Luni când de la morgă l-am luat
La Cimitirul Mihai Bravu în capelă l-am băgat
Până marți în capelă a stat
Și marți l-am înmormântat.

Păcat de el și de tinerețea sa
Că în biserică nu l-am putut băga
Și tu locotenente Crivăț ești vinovat
De astea toate câte s-au întâmplat.

Cred că ai și tu copii
Și de aceea nu ți-aș dori
Să treci prin ce-am trecut și trec eu
Să vezi cât este de greu.

De asemenea tu Nițule cel vinovat
Tu raza mea de soare mi-ai luat
O rană-n suflet mi-ai perforat
Să sufăr toată viața m-ai condamnat
Și-n întuneric m-ai lăsat.

Plâng foarte mult și oftez din greu
De când l-am pierdut pe băiatul meu
N-am plâns în 50 de ani de când m-am născut
Cât am plâns acum de când l-am pierdut.

Eu foarte mult aș fi vrut dacă se poate
Tu numele meu să-l duci mai departe
De asemenea cu timpul dacă puteam
Să-mi cresc nepoții eu așteptam.

Acum de când nu mai ești în viață
Eu nu mai am nici o speranță
Tot ce eu am sperat
Absolut totul s-a spulberat.

Care este misterul ce se întâmplă oare
Nimeni n-a văzut accidentul sau este o înscenare
Locotenentul Crivăț susține foarte mult
Că nu există martori care accidentul l-au văzut.

Nu pot să cred că martori n-au existat
Numai dacă Nițu nu i-a cumpărat
Sau poate și teama plimbării prin tribunale
I-a făcut să renunțe fiecare.

Așa a fost ultima plimbare cu bicicleta
A lui Valentin Cătălin pe șosea
Chiar dacă avea experiență cu ea
Cu semicursiera sa, el 5000 de km, avea.