piezișă mi-e strada din minte
aș vrea
ca goarna să nu mai urle după mine
căci corzile vocale înecate în ea
mă ard în palmă, jur pe cele sfinte.
iar mana lichidă se schimbă în galbeni
pe gâtul meu, mă-neacă în zadar
stomacul se preface în punguța cu doi bani
și nici nu mai diger, măcar.
așa că vreau să urc din nou în strânsul la pungă
pentru că vreau sa mai fluier o strungă.
și zero-ul barat mă face să mă cațăr
într-un autobuz de două stele

...când te gandești că eu visam la ele.