Am mers de dimineată să caut o povață,
Vroiam să imi deschid o carte.
O carte nouă și cu pagini albe
În care să vă trec pe fiecare-n parte
Cu defecte și cu gânduri moarte,
Cu împliniri și bucurii.
Însă n-am avut destulă ață,
Nici măcar pentru prefață.

În parc mă așteptam de ore întregi;
Cu vinul din cămara nu te joci...
Ademenit de-a lui dulceață,
Privesc pe geam e iarăși dimineață.

Și calc cu dreptul pragul ușii,
Sărut docil mâna matușii,
Azi am și ață am și ac...
Și plec cu lumea sa mă-npac!

La palat domni și domnițe mă privesc
de sus..
Un drac se zbate-n ochiul drept.
Cu așteptarea mă petrec,
Pe dealuri vii, podgorii arămii.

În lac de planuri mă înec.

Spre culmi îmi crește ritmul cardiac
Mă uit la ceas...tic tac tic tac
Și parcă a trecut un veac.

“Domnul meu puteți intra”
O piatră cade,răsună pe podea.
“Aveți nevoie de un act!
Cu ac și ață, să te-ntorci la tine-n sat!”

Ochiul drept,ritmul cardiac,ață,ac…
Arunc ideea resemnat.
Ce căutam de fapt?
O carte pentru un coniac?
Un document pentru un veac.