Pe calu-mi sur cu două coame
și patru-aripe prinse-n vânt
crescut-a șa de ochi de foame
galop de sete de pământ.

Crescut-a iarbă pe sub câini
lătrând cu verdele-n amiaz’.
Stăteam culcat pe spate când
crescut-a-mi iarbă pe obraz.

Și răsărinda lună plină
din roșcov asfințit de cal
crescut-a-n cer din rădăcină.

Strănută lutul peste sânge
cu cercu-nchis. Clipesc pe loc.
Nespusa-mi vorbă-n gură plânge…