agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-31 | |
Fusese invitată de prieteni, la grătar
undeva, în mijlocul munților. Inițial a refuzat. Dar... s-a gândit că e bine să ia o gură de aer proaspăt, un pic de verde din coline, un pic de viață. Își așeză cu grijă, pe frunte, baticul străveziu (răsucit ca o liană), din mătase fină, precum gândurile curate ale unei fecioare. Și-a pus(special) ochelarii fumurii cât toată fața, aproape... meniți să-i acopere fluviul din priviri. Pletele blonde se răsfirau rebel, în spatele mătăsii, precum pârâuri reci, curgând din inimă de munte, așteptând înnserarea. Așezându-se destul de departe, încât să poată fi cu gândurile ei și destul de aproape încât să nu fie în veșnica-i singurătate. Cu spatele spre zumzetul creat de vocile stinghere și totuși împreună cu viața din ele. cuprinzând în lentile toate piscurile verzi, precum lacrima vieții. Atunci... a simțit... fără să se-ntoarcă i-a spus: -- Te-am simțit! Ți-am simțit adierea, în fiecare dintre crestele munților care mi-au crescut pe suflet, piatră cu piatră, de când ai plecat, lăsându-mă la jumătatea zborului, cu jumătate de aripă. Ți-am simțit parfumul, în fiecare con din fiecare brad care și-a rostit nemișcarea în bătaia vântului. Te-am simțit! Atunci... o sută de brațe cu aromă, incontestabil știută, așezându-se în spatele ei au prins-o pe după umeri, strângând-o într-atât încât, parcă ar fi vrut să o piardă înlăuntrul lor. Precum o scoică, strângându-și la sân, perla. aducându-i genunchii și palmele în semn de rugăciune, către piept. simțea freamătul săruturilor din ceafă. și respirația. simțea cum se risipește o dată cu apusul și în același timp, cum se strânge, miicindu-se într-atât încât să încapă acolo unde a fost dintotdeauna. în scoica ei cu aromă de iubire și miros de tutun de pipă. Sub lentilele mari se zbătea mareea, vrând parcă... să irige clipa. Știa ca va veni. Chiar și... doar pentru o îmbrățișare în vârf de munte, APROAPE DE STELE. așa cum a promis. Încercând să se-ntoarcă, precum un nenăscut în pântece... a simțit că ceva doare. nu-și dădea seama dacă... lacrimile... ori munții... ori verdele din brazi. Dar o durea adânc. până-n străfunduri. Trezește-te făptură! Ai ațipit o oră... doar... Ți-e mâna stângă amorțită de cât de tare ai strâns... visul tău la piept
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate