în fiecare noapte mă visez sălbatică și virgină
ca o pădure uitată
acesta e visul meu
în care tu ești unit cu destinul ioanei
femeia obișnuită ce arde risipită în mine

(acesta e poem de lighioană rănită
e poem de sălbăticiune care mușcă din luna plină)


în fiecare dimineață mă retezi dintr-o singură mișcare de pleoapă
îmi smulgi cei mai frumoși ani
apoi îmi lași pe noptieră o lacrimă neagră și otrăvitoare
o simt pe ioana plângând mocnit sub pielea mea lucioasă
încep s-o cunosc destul de bine ca s-o ucid în somn