Între cuvinte





N-am să adaug nimic

la ce am scris pâna acum

ca să corectez cumva

lumina cuvintelor



n-am să aștept nimic de la nimeni

atunci când între cuvinte

e prea puțină tăcere



nici nu vreau să mă închid cu cei mici

să-i învaț expresii cuminți.

N-am să arunc nimănui în ochi

focul poemelor mele

n-am să caut sensuri care napârlesc.



Refuz tot ce seamănă cu sărutul părintesc

dăruit prea târziu sau așteptat prea mult

între cuvinte.



Bianca Marcovici
Iași, 1985 , Marii anonimi, Editura "Junimea"
pentru concurs au fost 400 de manuscrise-debut-


***
întrezăresc absența ta
gând de fum de țigară
în meditația pierdută
Noi doi părăsiții
Noi doi neresemnații
Noi doi amicii
De suferință
plăcerea de a constata
"lumina de după ploaie"

În viața coș de gunoi

*

Ești ca un paratrăsnet
Culegi fulgerul
Și mi-l transformi
În artificii-curcubeu
Peste podul meu de vise
Înger din jumătate de ZEU


*
Nepoți-mi dau seva
cu toate că m-aș duce
undeva unde soarele nu arde
iar deșertul e oază.
nici martor nici suflare
copac de răcoare!

(galeria agora, iulie, 2004)



bianca marcovici

***
Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul- zicea pe undeva Einstein, să daruiești- așa la cafeaua de dimineatza- un concentrat echivalent!
A dărui, după mine
e să fii înteles și la bine și la rău, să fii ajutat sau, să ajuti, să sari când e o nevoie sinceră, să crezi în oameni, pâna la urmă ,că ei sunt oglinda ta !
levana