aș vrea să-ți sorb dragostea dintr-un vas de lut ars
crescut între palmele unui iscusit olar,
ce-a ascultat cândva
povestea cântului ce-mbujora obrajii copilei,
fragedă făptură a munților,
altare de piatră
pe care soarele așterne ofrandă
turme de raze,
mioare blânde
păstorite de veselul fecior vânt

și-apoi diminețile vor zâmbi peștilor oracoli
ce tulbură liniștea basmului,
fruct al ploii,
șerpuind zgomotos în culorile curcubeului carusel,
zemoase asemenea unui miez de pepene roșu
dăruit de trupul pământului,
rumenit în cuptorul timpului,
singurul călător stingher
odihnind la poarta burgului – cetate dintre vise

și vom fremăta ca în prima zi…