de fiecare dată când nu apari la întâlnire pornesc spre locuri fără tine cu spatele nu mă
tem că s-ar putea să mi se uite înfățișarea – cel puțin nu mă vor recunoaște aceia cărora
le-am rămas dator hainele și pantofii

nu mă întreb niciodată de ce nu ai venit probabil te-ai săturat să dau banii pe cărți chiar și
când mă trimiți la piață eu cumpăr la kilogram vechi manuale de agricultură nefolositoare
în originala democrație a înfometaților

poate că ai privit ceasul ai înțeles și te-ai culcat din nou poate că te-ai dus la baie și ai
programat mașina automată amăgindu-te că sunt eu sau pur și simplu ți-ai tăiat părul cu
foarfeca după care te-ai spălat pe mâini

probabil că un argument suprem este acela că noi nu avem vază în casă eu nici flori nu
știu să îți aduc rup din cărți de botanică găsite la tomberon pixeliți trandafiri de o culoare
indefinită pe care ți-i întind zâmbind tâmp

cel mai de preț lucru pe care ți l-am adus vreodată
a fost cățelul pe care ni l-a dat cineva să scape de el
și te-ai bucurat că îi place berea la farfurie astfel eu
am început să beau din ce în ce mai puțin și chiar
să accept să te ajut măcar ducându-mă la piață