filele pe care le porți la brâu prin praful rece
spre risipa cețurilor
când descoperi legi ascunse după rotula vegetală
semnul care se ondulează în frica palpărilor
și ideea de contribuție lopată după lopată
șanțul de apărare e din ce mai adânc
cohortele de sânge așteaptă în ultima cicatrice
ridicarea copilului de humă către răsărit
doar exempla visualia decupat cu foarfeca
brațului tău ridicat spre armele înverzite în grabă

(înghețat canalul care veștilor se apleacă
ape veninoase spre beregata pe unde alocutiv
se scarpină comandantul în spatele oștilor
drieu la rochelle elegiind cuvintele spre pâlnie
strigând la artaud cât ține sena în gură
antonin antonin spală-mi partea dreaptă a feței
apoi și partea stângă
în cele din urmă părul cu șampon vichy
moare și brasillach)

dar pedeapsa a cui era doamne

în spatele pânzei stă carnea și-n spatele ei
te gândești că ești tu liber aducând din pungi
cu resurse nesfârșite ramurile de napalm
pe scurte imagini înainte de ardere pregătite ca temă
ștefan ieși în fața clasei
spune teoria finală a lui protopopescu cu privire
la naționalismul francez

nu porți la brâu decât filele rupte din homer
ce blânde erau luptele în care nici nu se murea
ci se aruncau cadavrele către cer
răsăreau constelații uneori
apoi acuarelele criminale rupte la 13 ani
cu-atâta furie a chipului lui raskolnikov
pus sub un bec să-l lumineze până când
vinovația dispare calm în actele simple