nu mai spune nimic
dă-mi aripile agățate în cuier
și pleacă
o să respir prin nările altei lumi
una fără tine
cuvintele-s monștrii între noi
intră în mine
rămân acolo unde aveam înainte inima
mai bine ne iubim cu umbrele
a mea nu e aici
rătăcește lângă alt trup
acum rupe o scrisoare
plină de clișee
adună vorbele
într-un depozit vechi al uitării
te cheamă la un ultim pahar de tăcere
apoi toarnă benzină
dă foc cu alt chibrit de ură
e umbra unui trup ce te-a visat
hai nu te mai ruga
îngerii nu te pot ajuta acum
sunt ocupați cu masa
au liniște la micul dejun
se joacă de-a puritatea oamenilor
caraghioși umflați de somn
fără vreme de noi
de ce mă întrebi în care oglindă să te privești
ești același în toate
altul în mine
după ce te îndepărtez chirurgical dinăuntru
măsor clipa cu linia
smulg centimetrii furați de tine
stai ca un milog la poarta sufletului
cerșești ce ai omorât
nu mai am
ai băut tot din venele mele
poate doar apa din Valea Plângerii

ți-o dau și pe asta