dimineața cu obișnuita-i hipnoză. adorm dar tu
îmi arunci nasturi în ureche să mă trezești
ne vopsim fețele într-o nouă culoare și iar
ne iubim ca și cînd am fi alții
peste gard copilul dominic strigă vecinilor
- ei nu fac dragoste ei aranjează discret interiorul unui ou -
draga mea jos pe covor o lumină dezgheață creierul cîinelui
o desfătare bolnavă în suflet și-n apa care îmi leagănă ochii
și-i amețește pînă tîrziu
cînd mari corăbii vor ațipi în exil.
cu un magnet copilul mișcă păsările pe cer
și plînge de se întîmplă să-i mai cadă vreuna în rîu.