agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2162 .



Am ajuns mânat de vreme
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [LeoMinor ]

2006-06-02  |     | 



Am ajuns mânat de vreme
Prin pădurea de argint
Și-am găsit doar teoreme
Despre-al lumilor sfârsit

Pe-o potecă-ntortochetă
Am pășit cu-nfrigurare
Și-am ajuns în vis deodată
În copilăria-n care

Mă plimbam în fericire
Prin poienele cu fragi
Și credeam în nemurire
Pentru cei ce mi-au fost dragi

Am trecut peste coline
Învechite-n amintire
Erodate de destine
Împietrite de uimire

Căutam un mal de apă
Cristalină și curată
Unde am lăsat o fată
Ce-mi spunea cuvinte-n șoaptă

De iubire-nflăcărată
Și de-o tragică simțire
O poveste-adevărată
Ce ducea în nemurire

Sub o salcie pletoasă
Ca și părul mândrei mele
Sta o zână maiestoasă
Într-o raclă de nuiele

C-o privire sfidătoare
Mă-ntreba cu glas fierbinte
- Dar ce vânt te-aduce oare
Pe cărări nesăbuite?

- Am lasat aici odată
La un drum pierdut în seară
Un chip sfânt o dulce fată
Ca un colț de primăvară

Am plecat dupa himere
După stele trecătoare
Și-am rămas fără repere
Pe a timpului cărare

Am venit să-mi cer iertare
De la fata din poveste
Dar nu știu pe ce cărare
S-o găsesc așa cum este

- Tu ce cauți pe domnița
Ce-ai iubito-n disperare
E transpusă-n lamâița
Ce-ai văzut-o pe cărăre

Iar din ochii mândrei tale
Plânși de marea ei durere
Curge un izvor prin vale
Susurând a mângâiere

Vezi pe-aceste vechi coclauri
Au pierit toti pământenii
Au fost duși de negre valuri
Amăgiți de mirodenii

Tu probabil vii prin vreme
Dintr-un loc fără de clipe
Printr-o gaură de vierme
Pe-ale dorului aripe

Tu nu ești decât un dor
Rătăcit pe-a lumii scară
Prefăcut în zburător
Hoinărind din seară-n seară

Tu ce cauți nu mai este
Că așa e scris în stele
Totul e acum poveste
Iar tu ești numai părere

Tu nu ești decât un clocot
Care-ți cauti alinarea
Sub al lumii mare clopot
Te confunzi cu disperarea

Ca să scapi de suferință
Te coboară din visare
Treci apoi prin pocăință
În imensa resemnare

Nici n-a terminat de spus
Zâna ultimul cuvânt
C-am ajuns fără răspuns
În pădurea de argint

Așteptând plecarea-n astre
Pe a cerului curbură
Prin luminile albastre
Integrarea în natură

Mihail Buricea

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!