deodată secunda uită să mai vină
eram tu erai eu împânzire
emoții curgeau izvoarele repezi
cerul de îngeri ploua lumina
ca o taină ascunsă în rana visării

deodată spațiul dintre noi
se apropie mai departe
inima devenea loc cascadelor nuferi
tăcerea sa cuteza să îmbine
fragmentele din noi
ce creșteau separate

deodată eram amintire
priveam îngeri pictați
în ochi de cristal
mirare parfum între noi mai departe

deodată...
eram tu erai eu
pânză țesută într-una