în seara asta port durerile tale în loc de mătănii
le număr încet să nu mă liniștesc
simt orice supurare de sentiment
nu am cum să mișc
ar însemna să înduri alunecarea pietrei
prin interstiții
sângele meu se revoltă de neputința
sângelui tău atins în timp
de maladii incurabile
lasă-mă să fiu în locul tău
între secunde
să număr pereții albi bisturiul seringile
aștept fiecare picătură de ser vital
în loc de puls ascult clipirea morții
mă aștern în primul tău neant
apoi în al doilea
și așa mai departe
- nu mă corecta aici nu mai greșesc -
neantul acesta are o calitate
se multiplică
apoi se reduce la absurd
tu îl privești ca și cum ar fi
o întâmplare banală un
așa a fost să fie iubito
nu mă trăi în locul meu