Trag pe mine,
ca pe un șevalet strâmb,
pânza gri,
la gât am colanul de ani
picurând
greu peste piept
resemnarea.

Tu vii
de foarte departe,
nici nu-i chip de-a te ajunge gestul,
ai spatele dungat sălbatic de lupi
și bărbia tăiată.

Într-o răscruce
te oprești,
ca privindu-te într-un lac vulcanic,
îmi atingi
rochia întinsă peste genunchi,
cu briza ta ce mă-nvolbură iar.