Mi-as inghiti gandurile venite sur din
lacrima vremii tale
dar ma ineaca setea de tine ,
prea amarui e gustul lor calamitat
de emotie si timp se lasa greu in geana
ce ascunde privirea-mi ratacita spre
inima ta , acum cuib pentru patimi ,
fior albastru as incerca sa nasc
dar mi-e rostul curtat de iluzii
cand si cand aplecarea ta peste mine
mai naste un inger , o floare
dar e atat de rar , atat de nicaieri
incat mi se face iar foame de ganduri
si stand asa la masa ospatului tainic
ma doboara inanitia neputintei ,
pasii-mi se pierd dincolo de linia orizontului
pe care-l vedeam odata pictat in culorile
curcubeului sperantei ...

...iluzie !