Făceam plantoane amîndoi, cu schimbul
tu flacără de zi, iar eu de noapte
Sfîntul Ghenase-și lustruise nimbul
din cer iubirea picura cu șoapte

Noi culegeam frînturile căzute
apoi le mestecam pe îndelete
ce dulci erau... și totuși prefăcute
căci reușeau mereu să ne îmbete

Și-acum mai curg, sînt însă veninoase
în loc de miere înghițim stricnină
plantoanele sînt tot mai plicticoase
iar flăcările nu mai dau lumină