când mă duc în cimitir
parcă mă aflu-n altă lume
mă schimb la față și-așa
pesimist
vorbesc cu morții ce zac
în morminte
iar ei se vaietă gem
de viața
lăsată senină
ce n-o să revină din întuneric
nicicând
că moartea mită nu ia -
n-o cumperi cu hârtie velină
din rece și umed pământ
unde oasele mai dăinuiesc
fiind spoite-n humă
suflete moarte
astăzi vestesc:
trăiește amice și bucură-te
de viața legată cu ață
că-ți vine ca mâine și ție
rândul aici
unde nu-ți arde de glumă…