De iubire nu suferi niciodată,
îți spulberi și umbra dacă vrei.
Din unghiul unei arene imaginare,
ești toreadorul meu cu îmbrățișări măiestre.
Mă închin la universul tău haotic,
încercând să strig pe la ferestre.

Nu poți să te mai joci cu focul
nici o secundă,este prea mult.
Stelele minuscule dispar într-o clipă,
iar amănuntele sunt urmate de tăcere.
Viscolul sădit în suflet se risipește,
și-n iubirea calmă se ivesc himere.

Ochii tăi văd numai aștri,
inima-n vazduh acum plutește.
Mâinile tale îs flăcari de neânvins,
Zâmbetul amețit de succes,
bântuie aiurea pe lângă vis,
iubirea păcătoasă,precis nu se sfârșește.