mă gândesc să răsar
din umărul îngerului de piatră
plânge în colțul camerei
întoarse pe dos
spre lună
aburind de vise și
plăpând mă așează pe sânul tău stâng
de unde adun câte un strop
iubire
alb precum nimicul
din care ne-am născut
și am înflorit
câte unul să cununăm aștrii
din ceruri îndepărtate

îmi spune ce te frământă când
lași brațe să hoinărească în lumea mea
se caută unul pe altul
printre gânduri
niciodată cu mine acolo
plecat să caut dansul mireselor
fără prinți
le aleg frumuseții zâne
și mărgăritare

te privesc cum întorci visele
trezesc noaptea să te învelească
cu mine

cine suntem noi?