*

nu am crezut nicicând în întâmplare
în pur și simplu cu sau fără noi
o lume ni se-așterne la picioare
sunt propriul meu trifoi cu 4 foi

nu am crezut nicicând că poate-n stele
sau poate-n palmă sau poate-n cafea
sau poate-n alții doar că poate-n mine
însă iluzia controlului plutea


**


Tulburătoare, sadică zeiță,
Cu umeri goi și brâul fermecat,
Apari din spuma mării ca Venera,
Pășind lasciv și neînduplecat.

Perfidă, preafrumoasă ironie,
Chiar prea de tot să pot să te suport,
Te-aș sugruma cu-acele plete blonde
Ce-ți șerpuiesc pe spatele de mort.

Impertinent dulceagă ironie,
Cu necioplită disperare te lovesc!
Cu pumni și cu picioare și cu aripi,
Cu întrebări, dar tot nu te clintesc.

Rămâi într-o imunitate crudă;
Rugându-te, nu pot să te înmoi,
Ci mă privești chiar mai seducătoare,
Zâmbind ca un trifoi cu 4 foi.