mă rostogolesc spre tine
cu toate gurile oamenilor de piatră
îți las o mușcată pe buze
și fug să le adorm limbile în pântecul tău
le înghiți spintecate șerpi încolăciți
pe durerea pruncului fără neam
primește-ne păcătoși și iartă-ne
nostalgiile cu tine fecioară
crește-ne pe toți fii tăi nenăscuți
poartă-ne într-un alt univers
unde să te cunoaștem mamă
așează-ne în părul tău podoabe
câte unul
după dragoste
după viață

încă puțin
și ajungem inima ta